Majoritatea minorilor care au fost condamnaţi la închisoare nu se reţin prea mult în libertate

Majoritatea minorilor care au fost condamnaţi la închisoare nu se reţin prea mult în libertate

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Majoritatea minorilor care au fost condamnaţi la închisoare măcar o dată, nu se reţin prea mult în libertate. De cele mai multe ori, ei nu reuşesc să se reintegreze în societate şi revin la vechile obiceiuri. Psihologii spun că ajutorul trebuie să vină din partea familiei şi a autorităţilor, care ar putea să le acorde mai multă atenţie.

Sergiu avea 14 ani când a săvârşit prima infracţiune. Băiatul a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Departe de cei dragi, băiatul a învăţat câteva meserii, printre care cea de frizer, bucătar şi lăcătuş auto. Acum, visează cu ochii deschişi să treacă pentru totdeauna dincolo de porţile închisorii.

„Regret infracţiunea care am comis-o îmi fare  foarte rău şi mulţumesc că am avut şansa de a ieşi la eliberare condiţionată. Chiar nu vreau să mă întorc eu am un salariu de trei mii de lei şi plus la aceasta când am zilele libere sau concediu încerc să îmi mai găsesc încă ceva lucru”, a spus Sergiu.

După ce ajung în libertate, minorii sunt supravegheaţi de reprezentanţii Biroului de Probaţiune. Tinerii sunt implicaţi în diferite programe de reabilitare, tot aici minorii sunt ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă.

„În scopul prevenirii recidivei atât la minori cât şi la adulţi se organizează diferite activităţi. Cum ar fi excursii, concerte, teatru, cinematograf, la planetarium”, a menţionat şeful serviciului Probaţiune juvenilă, Ala Juvală.

Reprezentanţii Biroului mai spun că mulţi dintre tineri nu reuşesc să se reintegreze în societate şi revin la vechile obiceiuri. Anul trecut 21 de minori cu antecedente au ajuns din nou după gratii. Alţi 11 tineri s-au întors în penitenciar pentru a treia oară, iar cinci minori au fost condamnaţi de cel puţin patru ori.

Potrivit psihologilor, cei mai expuşi riscurilor sunt adoliscenţii care nu au niciun sprijin în libertate şi au pierdut legătura cu rudele şi persoanele apropiate.

„Sprijinul pe care îl acordăm după în momentul când el iesă după poarta penitenciarului este esenţială. Şi perioada de criză este primul an după eliberare. În momentul în primul an îl ajutăm, îl monitorizăm şi îi acordăm o grijă faţă de ei, sigur responsabilizându-i”, a menţionat psihologul DIP, Iuliana Curea.

Anul trecut, au ajuns după gratii 35 de băieţi şi două fete. Cei mai mulţi dintre aceştia, peste 20, au fost condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de grave.


Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •